Interacțiunea teren–fundații în cazul structurilor pentru centrale eoliene
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, Facultatea de Construcții și Instalații · Conducător științific: prof. univ. dr. ing. Vasile Mușat
Teza studiază cum se transmit încărcările de la o construcție înaltă și zveltă, prin fundație, la un teren slab de fundare. Baza experimentală o formează piloții de îndesare executați la Stația de epurare a apelor uzate din Brăila, pe un depozit loessoid gros de aproximativ 25 m. Acolo s-au făcut 15 încercări de penetrare statică înainte de execuție și 4 după, iar 4 piloți de probă, lungi de circa 25 m, au fost încărcați până la rupere.
Din înregistrările utilajului de foraj, teza reconstituie diametrul real al piloților pe toată lungimea lor și rigiditatea terenului din jur. Modelul cu elemente finite construit pe aceste date a reprodus încercarea de capacitate portantă cu o abatere medie de 2–3,6 % față de valorile măsurate.
Analizele seismice cu accelerograme ale cutremurelor vrâncene din 1977, 1986 și 1990 arată că un model cu baza încastrată subestimează perioada proprie a structurii. Pentru turnul fundat pe loess, perioada crește de la 1,24 s la peste 1,5 s. Teza a constatat și că, pentru turnurile înalte din beton precomprimat, spectrul de răspuns din normativul P100 folosit atunci nu acoperă efectul cutremurelor vrâncene.
